Startul Marelui Premiu al Statelor Unite 2024 / Profimedia
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește AS.ro pe Discover
Roller-coaster-ul Formulei 1. Circuitul Americilor din Austin e unul dintre cele mai interesante din calendar, mai ales pentru că oferă variații într-o sumedenie de zone.
Sus, jos
În primul rând, are o diferență de nivel însemnată. Un urcuș pronunțat se petrece în primul viraj, care e unul strâns. La intrare, banda de asfalt e foarte largă, astfel încât acolo încap vreo patru monoposturi în paralel. Se pot negocia mai multe trase bune și întotdeauna există lupte superbe aici. Anul trecut, de pildă, Charles Leclerc a intrat al patrulea în acest viraj și a ieșit cel dintâi. Profitând, e drept, și de lupta dintre Max Verstappen și Lando Norris. Tot anul trecut, în Marele Premiu al Statelor Unite s-a înregistrat ultima ”dublă” Ferrari până în prezent, cu Leclerc și Sainz pe primele două trepte ale podiumului.
De altfel, tot traseul dă senzația unui ”montagne-russe”. Se urcă și se coboară în multe zone. Din acest motiv, apăsarea la sol se schimbă foarte des pe pasajele în linie dreaptă.
Viraje celebre reproduse
Există multe zone celebre în F1 care au fost ”transplantate” la Austin. Dacă primul viraj seamănă cu Curba Remus de la Spielberg, succesiunea de viraje de la 3 la 6 aduce cu secțiunea Maggotts/ Becketts de la Silverstone. La fel, secțiunea dintre virajele 12 și 15 amintește de ultimele viraje de la Hockenheim, iar virajele deschise 16, 17, 18 seamănă cu o secțiune de pe Istanbul Park. E însă unul dintre puținele trasee pe care se concurează în sens antiorar.
Este și unul dintre circuitele cu evoluție bună. Asta înseamnă că, datorită cauciucului depus pe asfalt, aderența mecanică se îmbunătățește odată cu trecerea zilelor din weekend. Linia standurilor e destul de scurtă și o oprire „costă” doar 20,3 secunde, în medie. Acest fapt ar trebui să încurajeze mai multe opriri la boxe.
O treaptă sărită în specificații
Asta ne aduce la discuția despre variantele de strategie. Anul trecut, Pirelli a adus componentele C2 (Hard), C3 (Medium) și C4 (Soft). Anul acesta, pentru a lărgi plaja de posibilități strategice, vor fi disponibile C1 (Hard), C3 (Medium) și C4 (Soft). Așadar, va fi sărită o treaptă în gama de specificații. Este doar a doua cursă în care se întâmplă acest lucru în 2025. Prima oară s-a întâmplat la Spa-Francorchamps. Numai că în Belgia a plouat destul de mult, astfel încât nu am putut să ne dăm seama în ce măsură această metodă e una eficientă în diversificarea opțiunilor de strategie.
În 2024, strategia cu o singură oprire a fost opțiunea majoritară. Cincisprezece piloți au început cursa cu pneuri medii C3, inclusiv ocupanții podiumului. Ceilalți cinci au optat pentru pneuri dure C2. Doar Esteban Ocon de la Alpine a folosit în ultimul tur pneuri soft, pentru a câștiga punctul prețios pentru cel mai rapid tur. Acest punct nu se mai dă însă în 2025.
O singură oprire?
Cea mai populară strategie anul trecut a fost cea cu o singură oprire, doar câțiva piloți optând pentru două. Deși pneurile medii au prezentat semne semnificative de uzură în sprint, în cursa principală piloții au reușit să prelungească stintul cu o gestionare atentă. Au fost ajutați însă de faptul că mașina de siguranță a fost pe pistă. Graining-ul mai redus decât în ziua precedentă, adus de evoluția pistei, a făcut, de asemenea, ca strategia cu o singură oprire să fie mai eficientă.
Probabil că strategia cu o oprire va fi în continuare cea preferată de majoritatea piloților. Rămâne de văzut dacă saltul de la C2 la C1 pentru specificația hard va aduce în joc pneul soft sau acesta va rămâne potrivit doar pentru calificări.
Un alt motiv pentru care Marele Premiu al Statelor Unite oferă rezultate cu un grad mare de imprevizibilitate este că are și cursă de sprint. Asta înseamnă că vom avea o singură sesiune de antrenamente libere, vinerea.
Va fi cald
Circuitul Americilor e unul complex, care necesită o configurare precisă. Virajele de mare viteză din primul sector necesită o platformă aerodinamică stabilă și o suspensie rigidă, în timp ce linia dreaptă lungă și virajele lente din al doilea sector necesită viteză maximă și tracțiune. Ultimul sector combină viraje lente și rapide, necesitând o mașină stabilă. Echipele optează adesea pentru setări de forță de apăsare medie-ridicată datorită naturii accidentate a pistei și a schimbărilor de pantă.
O altă caracteristică a traseului texan este ondularea excesivă a asfaltului în unele zone. Cauza principală e natura instabilă a solului argilos, care se extinde și se contractă la variațiile de temperatură. Sunt doar două linii DRS, dar de obicei se fac multe depășiri. Se anunță temperaturi ridicate și nu e nicio șansă de ploaie.
Înainte ca Leclerc să se impună aici anul trecut, Verstappen a dominat clar întrecerea. Olandezul a triumfat la Austin între 2021 și 2023.
Loading ...
