Home | Fotbal | Campionatul Mondial 2026 | Cinci lucruri după Portugalia – Congo 1-1, meciul care a schimbat o impresie veche de 52 de ani

Cinci lucruri după Portugalia – Congo 1-1, meciul care a schimbat o impresie veche de 52 de ani

Ionuţ Axinescu Publicat: 17 iunie 2026, 22:29

Cinci lucruri după Portugalia – Congo 1-1, meciul care a schimbat o impresie veche de 52 de ani

Cristiano Ronaldo în Portugalia - RD Congo / Profimedia Images

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește AS.ro pe Discover

1. Portugalia arată ca și cum cineva și-a construit un dream-team fără să știe naționalitatea jucătorilor, iar la final au ieșit toți lusitani. E de studiat la nivel academic cum o țară cu circa 10,5 milioane de cetățeni deține o asemenea colecție de fotbaliști. Și tot de studiat, poate chiar și de către celebrii cercetători britanici, e cum o asemenea compilație de staruri nu doar că nu bate Congo, dar șutează spre și pe poartă la fel de mult ca africanii.

ARTICOLUL CONTINUĂ DUPĂ RECLAMĂ

2. La prima vedere, Roberto Martínez, ca și Didier Deschamps, are printre cele mai lejere joburi din lume. Cu așa materie primă pe mână, ar trebui să fie mai greu în jocurile video decât în realitate. Dacă nu-ți duci echipa măcar până în sferturile Mondialului, poate chiar și mai departe, lumea te va privi ca pe Irinel Columbeanu, pentru că ai gestionat prost și risipit o imensă avere.

3. Câteodată merită să aștepți 52 de ani doar ca să schimbi o impresie. Congo, pe atunci Zair, a venit la Mondialul din 1974, a pierdut toate meciurile, n-a marcat și a rămas în istorie pentru că un anume Mwepu Ilunga nu prea știa regulile jocului. Cu Brazilia, Mwepu a ieșit din zid la o lovitură liberă și a degajat mingea înainte ca arbitrul, românul Rainea, să fluiere. Jumătate de secol mai târziu, Congo s-a întors la Mondial și a făcut un meci pe care lumea nu-l va uita poate altă jumătate de secol. Cu pieptul înainte, jucând fotbal, fără să parcheze autobuzul.

4. Antrenorul echipei din Congo, francezul Sébastien Desabre, n-a avut nici măcar o zecime din norocul omologului Roberto Martínez. În 2016, când spaniolul prelua Belgia, cu cea mai bună generație a ei, Desabre o antrena pe JS Saoura, în Algeria, asta după ce fusese și pe la cluburi din Coasta de Fildeș și Camerun. Între 2017 și 2019, a fost selecționerul Ugandei, de unde Federația i-a făcut vânt spunându-i că e „supraestimat”. Timpul i-a făcut dreptate francezului. S-a dus în Congo, imediat după ce cunoscutul Héctor Cúper ratase calificarea la Mondiale. A obținut-o el, patru ani mai târziu, după ce le-a lăsat pe drum pe Camerun și Nigeria. Și povestea nici măcar nu s-a încheiat.

5. Cristiano Ronaldo are 41 de ani și joacă la al șaselea Mondial, la fel ca Messi. Prezența lui pe teren e un manifest pentru disciplină și reziliență. O lecție că talentul contează până la un moment dat, dar de la un punct încolo e despre obiceiuri sănătoase, ambiție și mai ales despre muncă. Fără muncă, oricât am vrea, nu prea se poate. Ronaldo n-a marcat, cum și-ar fi dorit, nici măcar n-a făcut un meci prea bun, dar a fost acolo și a sfidat limitele corpului uman. Rivalitatea cu Messi, istorică, e una de la distanță, elegantă, așa cum le șade bine unor legende. Patima și râca sunt mai degrabă pentru fanatici. Unii ar prefera, după caz, ca Portugalia sau Argentina să piardă, câtă vreme idolii lor marchează. Mai matur e să ne bucurăm de fiecare minut din ultimul mare turneu în care îi vedem pe amândoi pe teren.

Reclamă