Steaua și-a întâlnit rivala Dinamo, pe Arcul de Triumf, în ceea ce unii au numit „Eternul Derby”. Dar există nuanțe.
Dacă Steaua e una, cu nume, Cupă a Campionilor în vitrină, marcă și tot ce trebuie, Dinamo sunt mai multe. Echipa lui Bratu reprezintă într-adevăr Clubul Sportiv Dinamo, numai că „ghinionul” ei este că în București mai există (cel puțin) două echipe Dinamo. Clubul din Liga 1 e legitimat de nume, culori, emblemă, plus fani, așa că situația e întortocheată bine de tot.
Meci modest, pe care nici măcar Chipirliu n-a putut să-l salveze
Până la urmă, Steaua a încercat să o bată pe Dinamo, oricare ar fi ea. De data asta, n-a putut. A ieșit un 0-0 gri, după un joc încrâncenat și cu foarte puțin fotbal chiar și pentru nivelul ligii secunde.
Nou promovată, Dinamo a pornit sfios, cu teamă, dar a „înflorit” pe măsură ce timpul trecea și Steaua își punea singură bețe în roate. Ai lui Bratu chiar au terminat meciul cu o ocazie bună să ia toate punctele. O echipă cinstită, fără fantezie, dar legată, așezată inteligent în teren și cu „avantajul” de a nu simți presiunea fanilor, pe care nu-i are. Cert e că Bratu știe să lucreze cu puștii: a făcut-o la Dinamo din Liga 1, pe la echipele naționale, acum mai rămâne să reușească și la formațiile care nu mizează doar pe sânge tânăr.
Dincolo, Steaua n-a mai arătat ca în debutul sezonului. Nu s-a urnit nici măcar când Oprița s-a îmbufnat pe margine și nici după intrarea golgheterului Chipirliu, precum în precedentele două runde. Senzația a fost că „militarii” așteaptă să marcheze și să biruiască doar prin simpla prezență. A lor pe teren și a fanilor în tribune. N-a fost cazul, iar pe final Steaua a fost mai aproape să piardă meciul decât să-l câștige.
Mii de fani ai Stelei pe Arcul de Triumf, dar numerele nu spun toată povestea
Dacă vrea să rămână cu ceva după o sâmbătă ștearsă, Steaua trebuie să se uite spre tribune, nu pe teren. Steliștii au umplut o peluză pe Arcul de Triumf, au avut ceva fani și la tribuna a doua, dar numerele nu știu să spună povestea întreagă.
Pentru cel mai titrat club din țară, anii ăștia sunt de-un romantism pur. „Închisă” birocratic în a doua ligă și fără să debordeze de calitate pe gazon, Steaua adună o comunitate implicată, vie și, peste toate, fericită. Fără să fie neapărat numeroși, suporterii Stelei continuă să se bucure săptămână de săptămână. Pe modelul echipelor locale din vestul Europei, unde pur și simplu te bucuri că exiști, iar succesul e opțional.
Steaua și pedeapsa lui Prometeu
Steaua de azi trăiește cumva pedeapsa lui Prometeu, cel care l-a mâniat pe Zeus, așa că regele zeilor și-a pus vulturul să-i mânânce ficatul. Ficatul lui Prometeu se regenera în fiecare zi, numai ca să fie din nou devorat de vultur.
