O româncă este campioană la înot în două țări, România și Franța. Alexandra Dobrin visează la cele mai strălucitoare medalii şi să îi cânte, pe podium, imnul țării noastre. Ea este bună și la școală. A terminat una dintre cele mai grele facultăți. Povestea spectaculoasă a Alexandrei Dobrin bate filmul!
Alexandra Dobrin a obținut succesul carierei. A ieșit campioană națională în Franța la una dintre cele mai dificile probe, 400 de metri mixt.
Povestea spectaculoasă a Alexandrei Dobrin
„Mi-am dorit foarte tare să câştig şi am reuşit. Sunt cea mai bună senioară a României în probele de mixt. A fost foarte importantă această medalie în Franţa şi competiţia, mai ales. Concurenţa de acolo este mult mai bună decât la noi şi presiunea e mai mare, ceea ce face ca performanţa din finală să fie mai grandioasă. Da, cred că pot să ma laud cu asta.
Cred că ceea ce ne face să venim în fiecare zi (n.r. la bazin) este pasiunea pentru lucrul pe care îl facem. Ceea ce mă motivează foarte tare să fac acest lucru este că acum sunt profi. Mi-am dorit de foarte mică să pot să fac asta profesionist şi să fiu cea mai bună„, a declarat Alexandra Dobrin pentru Antena Sport.
La 16 ani a plecat singură în Franța, acolo unde a făcut liceul. Nu se laudă numai cu diplomele de la concursuri. A terminat și una dintre cele mai tari facultăți de Drept din Belgia.
„Am ajuns la bazin printr-o greșeală”
„Am ajuns la bazin printr-o greşeală. Aveam probleme cu scolioza şi medicul de familie mi-a recomandat să fac înot. La primul campionat naţional, la vârsta de 10 ani, am reuşit să câştig toate cele patru probe, adică 50 m din fiecare procedeu.
La 16 ani şi jumătate am participat la CE de juniori, la Praga. A fost primul campionat unde am văzut ce înseamnă nivelul de afară şi competiţia. Cei care m-au impresionat atunci, ca pregătire, au fost francezii. Cu părinţii mei am făcut nişte demersuri şi sacrificii ca să mă pot integra la o echipă din Franţa, unde am rămas până după examenul de Bac.
Am plecat singură, la 16 ani şi jumătate. Stăteam la un cămin, mergeam la şcoală. Mi-a plăcut întotdeauna să particip acolo (n.r. în Franța), însă neavând atunci un nivel foarte profi, nu aveam acces în finală. Însă, cu timpul, am depus şi mai multă muncă şi mi-am dorit foarte tare să reuşesc.
