Home | Extra | Steve Thompson. La 42 de ani nu-și mai aduce aminte că a fost campion mondial. ”No, no, no!”

Steve Thompson. La 42 de ani nu-și mai aduce aminte că a fost campion mondial. ”No, no, no!”

Cătălin Oprișan Publicat: 22 februarie 2022, 15:30

Steve Thompson. La 42 de ani nu-și mai aduce aminte că a fost campion mondial. ”No, no, no!”

Foto: Profimediaimages

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește AS.ro pe Discover

Steve Thompson scapă de cinci australieni care-l urmăreau. E finala Cupei Mondiale disputată chiar la Sydney, în fața a 83.000 de spectatori, Anglia se impune, în prelungiri, contra gazdelor, câștigând unicul ”Mondial” al Albionului. La final, e filmat deschizând șampania și ridicând, deasupra capului, trofeul. Trupă imensă, cu Wilkinson coechipier. Privește la acele imagini, se întoarce către cei din familie, dă din cap și zice: ”No, no, no! Nu sunt eu! Nici măcar n-am fost aici!” Nu e o glumă, din contră. Are 42 de ani, dar acea vară superbă din 2003 i s-a șters, complet, din memorie. E liderul unui grup de jucători – toți diagnosticați cu probleme grave de sănătate – care cer autorităților din rugby să-i ajute acum, după ce n-au făcut-o pe vremea când erau în activitate.

ARTICOLUL CONTINUĂ DUPĂ RECLAMĂ

Thompson și soția sa au patru copilași. Uneori, Steve uită numele acesteia. 200 de meciuri la echipele de club, 73 pentru naționala Angliei. Când a pornit războiul contra autorităților, a fost foarte clar: ”Nu vreau ca rugbyul să se termine, doar să fie ceva mai sigur. Ce faci în momentul în care cariera ta se termină și tu ai o viață înainte?” Avocații lui spun că este vorba de mai bine de 80 de jucători cu vârste între 25 și 55 de ani, care prezintă aceste simptome: demența, pierderea memoriei li depresia sunt simptomele encefalopatiei traumatice cronice.

”Eram niște bucăți de carne”

”Îmi aduc aminte de un antrenament în care exersam meleurile. Nu ne ieșea bine, așa că am băgat peste 100. Eram doar niște bucăți de carne”, își aduce aminte. S-a retras în 2007, gravă leziune la gât. S-a recuperat, a revenit pe teren, dar totul a recidivat, în 2011. Normativele actuale sancționează dur placajele înalte și-l obligă pe jucătorul accidentat să părăsească gazonul daca există cele mai mici semnale de comoție. Pentru a reapărea, e nevoie să fie examinat cu atenție de medici. Pe vremea aceea, însă, nu era așa.

A primit mesaje de susținere din toată lumea. Albert Malo, de 74 de ori internațional cu Spania, accidentat grav la gât: ”Acum există reguli stabilite, dar pe vremea noastră nu erau. Esența acestui joc este conatctul, dar trebuie găsit un echilibru”. Jaime Nava, 79 de ori selecționar la iberici, penultimul căpitan al trupei – până în 2019: ”Problema lui Thompson este o adevărtă tragedie. Nu vorbim de un atac către rugby, ci de un semnal de alarmp tras spre autorități. Țipă pentru că nu se simte ajutat, susținut. E foarte trist să te dedici unui sport pe care l-ai practicat peste 20 de ani și tu să nu-ți aduci aminte de o finală de Cupă Mondială câștigată! Rugbyul nu-l poate abandona! Trebuie să fim alături de el!”

Sursa: ”El Pais”

Reclamă