Pilotul, încotro? Analiza lui Adrian Georgescu

Imagine dintr-o cursă de Formula 1 / Profimedia Images

Pilotul, încotro? Am scris în articolul trecut că modificările de regulament din 2026 ar putea schimba, mai mult decât s-a întâmplat deja, meseria de pilot de curse.

ARTICOLUL CONTINUĂ DUPĂ RECLAMĂ

Dintr-un explorator al posibilităților el se transformă încet-încet într-un gestionar al resurselor. Calitatea sa principală nu va mai fi temeritatea, ci, mai degrabă, prudența și capacitatea de a prezerva materialul de concurs.

Senna sau Prost?

Este precum diferența dintre Senna și Prost. Ambii au fost piloți excepționali și foarte rapizi. Stilurile și calitățile lor primordiale erau însă diferite. Ayrton Senna era cel temerar, care căuta posibilitatea vitezei în fiecare centimetru pătrat de asfalt. Alain Prost era mai calculat: putea duce o mașină de la start la finiș cu cel mai mic consum de resurse cu putință. De aceea i se spunea ”Profesorul”.

Formula 1 a ieșit din ”epoca Senna” și a intrat în ”epoca Prost”. Dar nu e oare direcția către care se duce întreaga lume, de ceva timp? Aceasta e cultura în care trăim. Diminuarea resurselor a cerut o redesenare a fișelor multor posturi și schimbarea multor priorități pe planetă.

Un nou front, invizibil

Acționează în continuare buna și bătrâna selecție naturală, bazată pe adaptare. Fișa postului de pilot conține în continuare aceeași descriere. El trebuie să parcurgă distanța între punctele A și B în cel mai scurt timp. Aceasta e definiția vitezei: spațiu supra timp. Ce se schimbă e doar complexul de acțiuni pe care pilotul trebuie să le facă pentru a îndeplini această condiție. Sita cerne în continuare, însă criteriile de departajare devin un pic altele.

Reclamă

Problema mare e a noastră, a spectatorilor. Avem de-a face cu o mutare a spectacolului din zona vizibilului către una mult mai subtilă. Un pilot care menajează pneurile și frânele nu e spectaculos. Un pilot care depășește e spectaculos. Iar când scriu ”depășire” nu mă refer la cea făcută la boxe. Lupta presupune contact sau măcar apropiere și trebuie să existe semne vizibile ale încleștării. Când un pilot alege o mapare a motorului prin care să economisească combustibil sau când abordează trase mai line pentru a nu supraîncălzi pneurile, aceste lucruri nu se mai văd.

Adaptare, dar până unde?

Ca spectatori, vrem să vedem depășiri. Depășirea este apogeul acestui sport, așa cum, de pildă, golul este climaxul sporturilor cu minge. Ea presupune însă o irosire de resurse. În spatele unui monopost se formează turbulențe. Pilotul urmăritor suferă efectul acestora, mai ales prin supraîncălzirea și deteriorarea accelerată a anvelopelor. Dar e vorba și de combustibil și frâne. Cine câștigă o poziție poate așadar pierde mai mult, în economia totală a cursei.

Redefinirea meseriei de pilot e, așadar, o chestiune care ține de evoluție și de adaptarea la vremuri. Până aici este OK. În acest spirit al adaptării la vremuri, sper doar că piloții să nu primească în curând puncte și pentru cel mai bun live realizat în timpul cursei ori pentru numărul cel mai mare de like-uri generat.