Ferrari pe cai din ce în ce mai mari. Analiza lui Adrian Georgescu, înainte de Marele Premiu al Italiei

Ferrari pe cai din ce în ce mai mari

Echipa italiană a ocupat pole-ul la Monza în ultimii doi ani.

Anul acesta, e cea de-a doua echipă de top (după McLaren) luată prin surprindere, în mod plăcut, de propriile rezultate. E vorba de cursa de la Zandvoort, unde Leclerc a ocupat poziția a treia și a avut un ritm comparabil cu cel al lui Verstappen, iar Sainz, fără upgrade-uri, a ocupat locul al cincilea, după o plecare de pe 10.

Echipa italiană a avut în cursa din Barcelona un upgrade major ratat, care a compromis Marile Premii ulterioare. Mașinile au început să aibă ulterior vibrații. După aceea, nu au introdus upgrade-uri mari, dar e așteptat unul aici, la Monza, care să readucă căluțul cabrat printre așii F1. Va fi introdus un nou pachet aerodinamic și vor fi inovații importante la podeaua mașinii.

La Zandvoort au fost diferențe mari între comportamentul mașinilor în calificări și cel din cursă. În cursă s-au experimentat soluții noi, legate mai ales de interacțiunea cu pneurile, care au dat rezultate. Ca dovadă, uitați-vă la acest grafic, unde se vede că Ferrari a avut cea mai mică degradare a pneurilor medii, cu rezervorul plin, deci în primul stint. Schimbarea de abordare a unor viraje nu a fost simplă, iar Leclerc chiar a avut câteva schimburi de replici destul de dure în timpul Marelui Premiu cu inginerul său de curse.

Cine este agentul schimbării?

Cine ar putea fi principalul agent al schimbării? Se vorbește despre Enrico Gualtieri, cel care a refuzat o ofertă mare de la Aston Martin, pentru a rămâne șef peste departamentul de Power Unit de la Ferrari. Se vorbește mai ales despre influența lui Loic Serra, inginerul francez venit de la Mercedes, după ce a lucrat pentru Michelin și BMW. Serra, care ar trebui teoretic să înceapă activitatea la Ferrari în octombrie, a fost Performance Director la Mercedes. Rolul lui era să armonizeze comportamentele și caracteristicile pneurilor, suspensiilor, motorului și ale pachetului aerodinamic. Sub conducerea lui, Ferrari a studiat schemele de suspensie ale monopostului pentru sezonul viitor.

Va fi McLaren tot principala forță?

Nu e un circuit care să le convină celor de la Mercedes, iar temperaturile ridicate cu atât mai puțin. La Zandvoort au fost testate câteva inovații, dar „săgețile argintii” nu s-au înțeles deloc bine cu gumele.

Nici McLaren nu ar fi favorită, teoretic, dar la cât de bine a arătat team-ul din Woking, e greu să nu-i cotezi astfel. Este cu siguranță mașina cea mai bună pe o gamă largă de circuite. Mai ales că monoposturile lor uzează cel mai puțin gumele, ceea ce, mai ales la Monza, va fi un factor determinant.

Gândiți-vă doar la un aspect. Lando Norris a reușit la Zandvoort cel mai rapid tur al cursei în chiar ultimul, cu pneuri hard, „vechi” de peste 40 de tururi. Și a fost ideea lui, nu a echipei.

Red Bull nu prea îți mai dă aripi

Mașinile Red Bull au fost în ultimii ani rapide la Monza. Max vorbește însă acum despre o mașină „ruptă” între față și spate, care nu reușește niciodată să găsească un echilibru optim între cele două axe. Echipa este nevoită să aleagă între o aderență prea mare pe puntea față sau pe puntea spate, iar asta dezechilibrează mașina. La Zandvoort, dar și în general, de câteva curse încoace, mașina lor suferă de subvirare.

„Nu s-a întâmplat în primele curse, dar ceva din mașină o face să fie din ce în ce mai dificil de pilotat”, a spus Verstappen după ce a terminat în Olanda cu aproape 23 secunde în urma lui Norris. În plus, degradarea pneurilor devine o problemă din ce în ce mai mare.

Verstappen și Perez au testat la Zandvoort diferite soluții, inclusiv o podea folosită în prima parte a sezonului. Soluțiile, deocamdată, nu au funcționat.