Pariul pneurilor în deșert. Cu cele trei opțiuni de pneuri disponibile, hard-medium-soft (C1, C2 și C3), echipele aveau la dispoziție, în principiu, câteva variante cu două opriri la boxe. În mare, acestea erau soft-mediu-mediu, soft-hard-mediu, mediu-hard-mediu și mediu-hard-soft. Dar comportamentul gumelor pe distanțe mari era atât de puțin cunoscut, încât Russell a obținut până la urmă locul secund cu o schemă adaptată: soft-mediu-soft. Și cu o strategie ce presupunea parcurgerea a 24 de tururi cu anvelope soft, pe care englezul a caracterziat-o în timpul cursei drept ”îndrăzneață”. Dar care a reușit.
Chiar și pe o pistă despre care existau date recente, totul a fost mai degrabă un pariu. Din dorința celor de la Pirelli de a îmbunătăți integritatea și durabilitatea acestor gume, compușii au fost schimbați față de anul trecut. De pildă, C1 și C2 sunt diferiți față de C1 și C2 de anul trecut, mai ales în raport cu C3. (Ba chiar, anul acesta vom avea și un C6, supersoft, care va debuta la cursa de la Imola.)
Aceste anvelope cu noi specificații au fost puse la dispoziția echipelor în testele de la sfârșitul lui februarie, desfășurate chiar pe pista din Bahrain. Numai că temperaturile din februarie din Bahrain, din timpul zilei, sunt altele decât temperaturile din aprilie, la lăsarea serii. Mai ales că, lucru rar în deșert, a și plouat de două ori în timpul celor trei zile de teste.
Pneurile, o necunoscută
De ce am făcut acest preambul? Pentru a fi foarte limpede că, operând cu toate aceste necunoscute, Formula 1 a devenit o competiție în care adaptarea la niște parametri în continuă schimbare este foarte importantă.
Spre deosebire de majoritatea celorlalți, care au ales gumele soft, cei de la Ferrari au plecat în cursă cu pneuri medii. Au mers cu mai multe planuri în paralel, decizia urmând să fie luată în funcție de comportamentul pe pistă a acestui pneu. În turul 16, i s-a transmis prin radio lui Leclerc: ”În acest moment, mergem pe planul B de la Bravo”. Asta însemna două opriri și, probabil, mediu-mediu-soft. În turul următor, monegascul a solicitat o altă variantă, D de la Delta. Ceea ce însemna mediu-hard, adică o singură oprire la boxe. Pe un circuit unde degradarea anvelopelor e mare, exista totuși și această opțiune, însă una riscantă. Cei de la Ferrari nu au acceptat și Leclerc a rămas pe planul cu două opriri.
Guma hard, o dezamăgire în Bahrain
Anvelopa hard s-a dovedit a fi una mai puțin potrivită acestui traseu. În timpul cursei, piloți precum Verstappen și Hamilton s-au plâns de comportamentul acestei specificații. Anul trecut, cei de la Red Bull au folosit o strategie soft-hard-soft și au obținut o ”dublă”, în timp ce majoritatea celorlalți au optat pentru o singură oprire și schema soft-hard. Dar, după cum scriam, compușii din care sunt făcute specificațiile s-au schimbat față de anul trecut.
Chiar și seturile de gume noi rămase nefolosite după calificări erau diferite. ”Toți au seturi de pneuri noi foarte diferite între ele. George are un set de hard-uri și unul de medii. Eu și Charles avem două seturi de medii. Max are două seturi de hard”, a spus Oscar Piastri, înaintea startului.
Ghinioane în lanț pentru Red Bull
Bahrain e un loc care anul acesta le-a purtat ghinion celor de la Red Bull. De exemplu, echipa nu a putut face simulări pentru întreaga durată a unei curse în testele din februarie. De asemenea, în FP1, Max i-a cedat mașina unui ”rookie”. Apoi, în timpul calificărilor, a avut probleme cu frânele (unii spun că trecerea la discuri Brembo ar putea fi cauza acestor probleme). Aceste probleme s-au repetat și în timpul cursei. Ghinioanele au continuat în cursă, cu defecțiunea semaforului care dădea liber după efectuarea schimbului de roți. Tot la boxe, roata din dreapta față a mașinii pilotate de Max a fost schimbată greu. Tsunoda a avut și un clinci pe circuit cu Sainz, în urma căruia a pierdut timp și fragmente din monopost.
