În general, când oamenii vorbesc despre cei mai mari fotbaliști din istorie, îi rostesc și lui numele, însă ce este “terifiant” este faptul că putea fi și mai mare decât a fost. Un jucător care a ieșit în evidență prin sclipirea sa tipică unui brazilian și care a reușit să își conducă naționala spre titlul mondia din 2002: Ronaldo Luis Nazario de Lima.
ARTICOLUL CONTINUĂ DUPĂ RECLAMĂ
“Eroii Campionatului Mondial” este o serie de materiale unde jurnaliștii AntenaSport analizează vedetele fiecărei ediții de World Cup, începând cu cea din 1930 până la cea din 2022. Care a fost povestea lor de viață, dar și care a fost aportul lor la turneul final la care au participat și la care au ieșit în evidență atât de mult?
Materialele realizate în cadrul seriei “Eroii Campionatului Mondial”:
Crescut de un singur părinte, s-a lăsat de școală de mic
Ronaldo s-a născut pe 18 septembrie 1976 în Itaguai, o municipalitate din statul Rio de Janeiro. Copilăria sa a fost marcată la 11 ani de momentul în care părinții săi au decis că nu mai pot rămâne împreună și s-au despărțit.
Tot în acea perioadă, “R9” a luat o decizie radicală și s-a lăsat de școală pentru a se concentra 100% pentru o carieră în fotbal. Mama sa își aducea în trecut aminte de acea perioadă și declara:
“Mereu îl găseam pe stradă jucându-se fotbal cu prietenii lui când ar fi trebuit să fie la școală. Știu, mi-am pierdut lupta”, spunea Sonia dos Santos Barata.
Ronaldo a început să joace futsal, iar la 12 ani înscria un număr-record de goluri într-un singur sezon în campionatul de juniori, 166, 11 dintre ele venind într-un singur meci. Într-o sală de futsal a fost remarcat tânărul brazilian de Jairzinho, legendarul fotbalist al “Selecao” de la Cupa Mondială din 1970, care o antrena pe Sao Cristovao, o echipă din ligile inferioare din America de Sud. Ronaldo a ajuns astfel la juniorii clubului, petrecând acolo trei ani, din 1990 până în 1993.
Reclamă
Reclamă
Începutul în fotbal și transferul-record la Barcelona
Grație prestațiilor sale de la Sao Cristovao, “R9” a atras atenția unor cluburi de renume din Brazilia, agenții săi refuzând oferte de la Botafogo și Sao Paulo. În acea perioadă, Ronaldo a avut posibilitatea să ajungă la Flamengo, echipa sa de suflet din copilărie, însă a ratat antrenamentul la care trebuia să ajungă pentru că nu și-a permis financiar să plătească biletul de autobuz.
În cele din urmă, cu ajutorul aceluiași Jairzinho, Ronaldo a fost luat în curtea celor de la Cruzeiro, echipă unde și-a făcut debutul la echipa mare în 1993, pe 25 mai. Pe 23 martie 1994, atacantul a bifat prima sa apariție și la naționala Braziliei într-un amical contra marii rivale, Argentina.
În același an, după Cupa Mondială câștigată de o Brazilie care l-a avut în lot și pe “R9”, acesta nejucând totuși în nicio partidă, fotbalistul de doar 17 ani era transferat de PSV Eindhoven, unde a strălucit timp de doi ani, până să fie transferat de Barcelona pentru o sumă-record la acea vreme, 19,5 milioane de dolari.
După primul și unicul sezon la gruparea catalană, “O Fenomeno” câștiga Balonul de Aur în 1997, fiind și în prezent cel mai tânăr câștigător al trofeului la 21 de ani, trei luni și cinci zile. A urmat Campionatul Mondial din 1998, unde Ronaldo a făcut un turneu bun, însă o criză convulsivă suferită înainte de finala cu Franța lui Zidane l-a făcut să nu fie el însuși în acel meci, sud-americanii pierzând drastic cu 3-0.
Ronaldo, după finala Cupei Mondiale din 1998 / Getty Images
Accidentarea care a schimbat totul
La Inter, echipa unde a ajuns după sezonul petrecut pe Camp Nou, sud-americanul a avut parte de doi ani buni, după care a venit momentul care i-a schimbat cariera. În al treilea său sezon alături de “nerazzurri”, pe 21 noiembrie 1999, Ronaldo a suferit o ruptură a tendonului la nivelul genunchiului și a fost nevoit să se opereze.
“Coșmarul” a continuat pentru Ronaldo, iar pe 12 aprilie 2000, într-un duel contra lui Lazio din finala Cupei Italiei care marca revenirea sa pe teren, fotbalistul a suferit o ruptură completă a tendoanelor de la nivelul rotulei. Fizioterapeutul său de la acel moment, Nilton Petrone, își aducea aminte în trecut de acel moment și a spus că “rotula sa a explodat“, numind-o cea mai urâtă accidentare pe care a văzut-o în fotbal. Doar șase minute a rezistat pe teren atunci “R9”.
Accidentarea respectivă l-a forțat pe Ronaldo să rateze întreg sezonul 2000/01 în tricoul lui Inter, revenind totuși la timp pentru Cupa Mondială din 2002, unde avea să fie starul echipei antrenate de Luis Felipe Scolari. Atunci când selecționerul a anunțat lotul, “O Fenomeno” avea doar 19 meciuri în picioare de la acea seară de coșmar petrecută la partida cu Lazio, iar în doar trei partide reușise să fie integralist.
Startul lansat de la Cupa Mondială
Așteptările de la naționala Braziliei erau imense, iar presiunea era una pe măsură după eșecul drastic suferit în finala din World Cup 1998. În ciuda faptului că venea după o accidentare teribilă, omul care a livrat a fost chiar Ronaldo.
La turneul final din Coreea de Sud și Japonia, “Fenomenul” a arătat că este pus pe treabă încă din primul meci. Brazilia a învins Turcia cu 2-1, Ronaldo trecându-și o dată numele pe lista marcatorilor. A urmat un duel contra Chinei câștigat categoric cu scorul de 4-0, iar “R9” a marcat, dar a și oferit o pasă decisivă. În ultimul meci din grupă, Ronaldo a semnat o “dublă” în duelul câștigat cu scorul de 5-2 contra Costa Ricăi.
În optimi, “Selecao” a dat peste Belgia, iar Ronaldo ajungea la trei partide la rând în care își trecea numele pe tabelă, înscriind o dată. Singurul duel în care atacantul lui Inter nu a înscris a fost cel din sferturi contra Angliei, când eroii echipei lui Scolari au fost ceilalți “R”, și anume Rivaldo și Ronaldinho.
Povestea frizurii care a lăsat lumea mască
După duelul contra “Three Lions”, Ronaldo a suferit însă o accidentare, iar visul său părea năruit. Înainte de World Cup, “R9” suferise cinci accidentări musculare, toate la nivelul coapsei, iar în nicio situație fotbalistul nu și-a revenit atât de repede așa cum a făcut-o între partida cu Anglia și cea cu Turcia din semifinale.
Radiografiile nu au indicat nicio ruptură și nicio problemă la nivelul genunchiului, o zonă “blestemată” pentru brazilian, însă în presă tot existau discuții privind accidentarea sa. Atunci, s-a născut un moment iconic din cariera sa și din istoria Cupei Mondiale.
La un antrenament susținut înainte de semifinala cu Turcia, Ronaldo a venit cu o freză inedită, fiind ras în cap peste tot, mai puțin în partea din față a capului. Decizia respectivă nu a fost una luată din nonconformism sau excentrism, ci pentru a muta atenția jurnaliștilor asupra altui subiect, altul decât o posibilă accidentare:
“Când am venit la antrenament, toată lumea s-a oprit din a vorbi despre accidentare”, își aduce aminte chiar Ronaldo. Frizura celebră a lui Ronaldo Nazario / Getty Images
Nu toată lumea a primit cu ochi buni ce a făcut Ronaldo, Scolari certându-l pentru ce a făcut: “Ce e frizura asta?! De ce faci asta acum? Dacă va avea consecințe? Mi-ai cerut mie voie?“, îi spunea selecționerul “Selecao” starului său.
Acea freză a rămas în istorie drept “Cascao”, denumită astfel după un personaj dintr-o serie de desene animate cunoscută.
Finala contra Germaniei, momentul de grație al “Fenomenului”
Deși Scolari a considerat că freza respectivă ar putea să îi poarte ghinion atacantului său, nu a fost deloc cazul, pentru că “R9” a marcat unicul gol din semifinala cu Turcia, după care a înscris ambele goluri ale naționalei sale în marea finală contra Germaniei. Grație “Fenomenului”, care marcase șapte goluri și oferise o pasă decisivă, Brazilia devenea campioană mondială pentru a cincea oară și își lua revanșa după eșecul din 1998.
onaldo’s Redemption Arc. 🔥 From the injury abyss to World Cup god mode. The Phenomenon drops two goals in the 2002 Final as Brazil dismantle Germany 2-0. Captain Cafu lifts the trophy for the Seleção’s 5th star. Yokohama witnessed pure magic. 🇧🇷🏆 pic.twitter.com/Rjrw2AoG5F
— 20 (@fvcksociety0) June 8, 2026
Cunoscut pentru tehnicitatea, viteza și viziunea sa, mai ales cele din perioada de dinaintea accidentărilor, Ronaldo a rămas în istoria fotbalului drept unul dintre cei mai mari fotbaliști, dar în același timp și unul dintre cele mai mare “What If”-uri din istoria acestui sport.
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Loading ...
